Jakob Hausmann: din Elveția, cu gust, la București

Unele povești culinare încep cu o rețetă. Cea a lui Jakob Hausmann se poate citi ca un drum între două locuri: Steckborn, orașul elvețian în care s-a născut, și București, unde a construit Mica Elveție. Între ele se află o școală de bucătari, încercări, reveniri și convingerea că gustul începe cu ingredientele.

Dacă îi urmărești parcursul, descoperi un bucătar care nu s-a oprit din învățat. După formarea în Elveția, și-a aprofundat cunoștințele prin numeroase diplome, inclusiv două specializări în bucătăria moleculară, precum și prin tehnici de sous vide și fusion. Tradiția și curiozitatea pentru metode noi își găsesc astfel locul în aceeași poveste profesională.

România a intrat în viața lui în iunie 1990. Venise la București, la invitația unui compatriot, pentru a explora oportunități de afaceri. Au urmat însă experiențe dificile: o afacere în confecții la Brașov, investiții imobiliare nereușite și pierderi financiare. Revenirea la profesia de bucătar-ospătar a însemnat întoarcerea la ceea ce considera sufletul său.

Pe 18 iunie 1998, chiar de ziua lui, a deschis restaurantul Mica Elveție în zona Grădina Icoanei. Începutul nu a fost simplu. Amenajările și strategia au avut nevoie de schimbări, iar direcția s-a limpezit treptat. Alături de soția sa româncă, Crenguța, a renunțat la amestecul de bucătării și a pus în centru autenticitatea elvețiană și calitatea.

De aici vine și apropierea care definește povestea locului. Hausmann gătea pentru oaspeți cu aceeași pasiune cu care ar fi gătit pentru familie și prieteni. „Aici nu este un restaurant, este sufrageria noastră”, spunea el. Pentru tine, imaginea aceasta spune mai mult decât o prezentare formală: vorbește despre locul pe care îl are oaspetele la masă.

În universul Signature Spice, amestecul său este Piper cu lămâie. Îl prezentăm alături de această poveste, fără să reducem un parcurs atât de bogat la un singur gust. Este un punct de întâlnire cu Jakob Hausmann și cu principiul pe care îl păstrează în bucătărie: calitatea ingredientelor dictează gustul.

Aceeași atenție se regăsește în felul în care promovează gătitul sezonier, cu ingrediente proaspete și naturale, învățat încă din copilărie de la mama sa. A publicat patru cărți de rețete, între care „Bucătăria anotimpurilor” și „Bucate cu dragoste”, ducând această preocupare și dincolo de restaurant.

Activitatea sa continuă prin consultanță gastronomică, demonstrații culinare și explorarea unor tehnici noi. Călătoriile, privite prin bucătăriile locale, îi sunt hobby. Iar firul care leagă Steckborn de București rămâne ușor de urmărit: o meserie la care s-a întors, un loc construit alături de Crenguța și grija pentru ceea ce ajunge în farfurie.